Experiente

Am fost saptamana trecuta la o seara de karaoke unde am cantat doua melodii.

Pare ceva foarte banal. Si totusi nu este chiar asa. Sa povestesc un pic ce inseamna pentru mine asta.

Prima data cand am fost la karaoke si am incercat sa cant am cantat de jos, de la masa, fiindca nu am avut curaj sa ma ridic, ma auzeam extrem de incet si falsam foarte tare Asta in conditiile in care nu e vorba de voce, ci de cantatul in public, in fata unor oameni necunoscuti. In rest am mai tot cantat la chitara, am facut si inregistrari, am cantat si cu prieteni la foc de tabara, au cantat cu mine si a fost foarte frumos. In public insa e cu totul altceva.

Se spune ca exista o singura teama mai puternica decat teama de moarte si aceasta e teama de a vorbi in public. Din cate am experimentat e foarte adevarat. O teama care nu te face sa te gandesti la ceva ci doar sa simti un stres foarte mare, care sa te faca sa tremuri. Brrrr.

Am citit Cum sa vorbim in public de Dale Carnegie si am ramas apoi cu trei idei foarte importante.

1. Trebuie sa stii foarte bine ce ai de zis, sa ai in minte toate ideile structurate, sa fii foarte bine informat.

2. Sa vorbesti conversational, ca si cand ai povesti despre acel subiect unui prieten bun - asa ca sa te si uiti in ochii oamenilor din public, pe rand.

3. Sa exersezi pentru a avea un discurs din ce in ce mai bun - nu e alta solutie.

O sa vorbesc acum mai mult despre ultima idee si ce inseamna ea chiar sarind granitele vorbitului in public. Insa intorcandu-ne la karaoke sa spun ceva despre urmatoarea experienta. A doua oara am mers in fata si am cantat. Am mai facut prin urmare un pas. Am cantat in fata tuturor, am cantat ceva mai tare, insa in continuare eram foarte stresata si aproape ca tremuram

A treia oara a fost saptamana trecuta, cand am cantat doua melodii. Acum am fost destul de relaxata, am cantat bine si m-am si auzit (mai ales pentru ca a dat pentru mine mai tare microfonul), insa chiar m-am auzit, oamenii au cantat cu mine si la sfarsit m-au si aplaudat

A merge la karaoke fata de a vorbi in public pe un anumit subiect este un pic diferit, pentru ca ce spui e afisat pe acel display, trebuie doar sa ai incredere in faptul ca ai voce Dar, din punctul de vedere al curajului sunt la fel.

Cu a vorbi in public acum nu mai am probleme, depinde bineinteles si de public, dar in principiu incerc sa nu ma formalizez si sa vorbesc sincer ceea ce stiu foarte bine. Asta ajuta foarte mult. Si bineinteles, faptul ca am exersat. Am cautat ocaziile in care sa imi formez aceasta abilitate care mi se pare foarte importanta si profesional, in domeniul comunicarii, si personal pentru ca inveti sa ii cunosti pe ceilalti, sa raspunzi la reactiile lor, sa ii implici si nu in ultimul rand, sa ai incredere in tine.

Ajungand la concluziile de mai sus acum incerc sa le aplic in legatura cu orice. Orice experienta este buna, spune deviza mea de acum. Am auzit o teorie care spunea ca inteligenta este capacitatea de a rezolva cat mai multe tipuri de probleme. Si ca sa ai cat mai multe tipuri de probleme trebuie sa si treci prin cat mai multe experiente.

La fel, cred ca si creativitatea se dezvolta daca ai avut contact cu cat mai multe situatii diferinte. Creativitatea asa cum o vad este ca un colaj. Daca iei un teanc de reviste - ele reprezentand experienta ta - si vrei sa faci un colaj, el va fi cu atat mai interesant cu cat teancul de reviste e mai mare. Creativitatea vine din asocierea ingenioasa a unor elemente care nu au mai fost asociate pana acum, si cu cat ai multe elemente si numarul posibilitatilor de permutari si aranjamente creste.

Experientele noi sunt bune pentru ca sunt provocari la care esti fortat sa raspunzi si astfel sa misti ceva in tine, sa devii mai bun. Experientele repetate sunt bune pentru a-ti perfectiona o anumita abilitate, pentru a invata lucruri noi intr-un domeniu, lucruri pe care nu le poti asimila doar citind. Avand aceste experiente in timp dispare si teama, ajungi sa ai mai multa incredere in tine si incepi sa ai realizari.

Bine, acum asta nu va insemna ca iti vei pune in fata probe de foc prin care sa treci doar ca sa ai probleme diverse pe care sa le rezolvi. Asta nu inseamna sa stai treaz, nemancat, sa urci pe cele mai inalte varfuri sau sa nu predai lucrarile la timp, doar sa vezi ce se intampla, daca esti in stare sa rezisti. Fiindca ideea nu e sa rezisti ci sa faci prin acele experiente pasi inainte, ceva constructiv. Este o diferenta intre ambitie si ambitie prosteasca

Asa ca, daca te sperie imaginea de jos, aminteste-ti asta : Este o experienta

Despre mine

Am fost plecata saptamana trecuta la un exchange, un proiect Youth in Action pe tema “conflict management” cu oameni din Turcia, Serbia si Macedonia. Acum cateva saptamani am fost si in Germania unde am cunoscut nemti, spanioli si brazilieni. Nu am scris nimic despre intalnirile astea fiindca mi-au dat foarte mult de gandit. Am mai multe subiecte si o sa scriu in curand.

Pana atunci, am primit o leapsa de la Raluca. Am pus in playlist toata muzica pe care o am si am dat shuffle si next dupa fiecare intrebare. Tind sa cred in vocea destinului asa ca sa vedem ce-mi va canta. De urmarit si intrebarile care sunt importante pentru fiecare dintre noi si ar fi frumos sa mai raspundem din cand in cand la ele.

1. How are you feeling today?

Bob Dylan & Tom Petty - Knockin’ on Heaven’s Door - Indeed my friends, chill and knockin’ on a door

2.Will you get far in life?

Eco Echo - Poveste de dragoste - Viata mea va fi o poveste de dragoste ?

3. How do your friends see you?

Scorpions - When the smoke is going down - Brrrr, cam deprimant

4.Will you get married?

Iris - Desertul amintirilor - Brrrr, si mai deprimant

5.What is your best friend’s theme?

Diana Krall - You’re getting to be a habbit with me

6. What is the story of your life?

Track 2 Nu stiu melodia, dar e intr-un album de muzica romantica

7. What was high school like?

Wighfield - Saturday Night - Yeap, hanging out, having fun

8. How can you get ahead in life?

Eric Clapton - Layla - Ok ! Sa-mi chinuiesc iubitul

“What’ll you do when you get lonely
And nobody’s waiting by your side?
You’ve been running and hiding much too long.
You know it’s just your foolish pride.

Layla, you’ve got me on my knees.
Layla, I’m begging, darling please.
Layla, darling won’t you ease my worried mind.

I tried to give you consolation
When your old man had let you down.
Like a fool, I fell in love with you,
Turned my whole world upside down.

Let’s make the best of the situation
Before I finally go insane.
Please don’t say we’ll never find a way
And tell me all my love’s in vain. “

9. What is the best thing about your friends?

Constantin Florescu - Iasul Un tango din perioada interbelica

10. What is in store for this weekend?

The Real Group - At angora et brygga - nu am mai ascultat melodia asta, nici nu stiu in ce limba e, inseamna ca o sa am un weekend neasteptat

11. What song describes you?

Tapinarii - Pentru voi - ah, ce frumos. Sa fiu cea care sa faca sa ploua intr-o zi de soare

“Pentru voi
Cele doua femei ale mele
Am facut un cantec
Unul singur
Sa va cuprinda pe toate

La inceput mi-a fost greu
Nu puteam sa adun
Plusul cu minusul
haosul cu ordinea
si sa creez un ideal

Una din ele imi aduce soarele
Cealalta ploaia
Una ma face sa plang
Alta ma face sa rad
Dar eu
Le vreau pe amandoua

Cantecul asta nu e unul
Asa cum v-ati obisnuit
De la altii mai fraieri
Care cauta iubirea prin stele
Si nori

Cantecul asta este despre 2 femei
Care pier in mine-n fiecare zi
Pentru ca asa stiu eu sa iubesc
si poate sa urasc

E-o poezie a simturilor
Si-o mare durere
despre cele doua femei
pe care poate le iubesc
(sau poate nu)

Intr-o zi voi cauta
Si sigur voi gasi
Undeva aici pe pamant
O femeie care sa faca sa ploua
Intr-o zï cu soare”

12. To describe your grandparents?

Sarata Monteoru - Titush - cantec de munte - chitara si voci “Te astept in munti, chiar de vom fi carunti, te astept mereu, la bine si la greu” spune refrenul

13. How is your life going?

Political-Communist - Internationale :)) Hmm da, vreau sa cuceresc lumea, insa o sa vin cu solutii de dreapta, imi pare rau daca dezamagesc acum vocea destinului

14. What song will they play at your funeral?

Boyzone - No matter what - Un cantec optimist, linistit

15. How does the world see you?

Acappela - And they praised God - hmmm, am melodii mult prea diverse

16. Will you have a happy life?

Simons - C’est ci bon - uuuuu yeess

17. Do people secretly lust after you?

Pasarea Colibri - Dintr-o cafea - I see no lust in this, but it’s a nice song anyway

18. How can I make myself happy?

Tapinarii - Cuvant Cucu Vant - despre “domnisoara PR” este melodia, se poate ca domeniul in asta sa fiu fericita, desi o sa mai testez optiunile

19. What should you do with your life?

Leonard Cohen - Partisan - well deci sa calatoresc

Despre echilibru

Atunci cand incepi sa cunosti pe cineva incepi sa investesti grija, atentie, si atunci acea persoana devine unica prin faptul ca devine, intr-un fel, a ta. Poate stii ca mai sunt in lume o multime, cu care te-ai putea intelege la fel de bine, sau chiar mai bine, insa pe ea o simti cel mai aproape, in ea ai incredere.

Fiecare relatie pe care o avem este o forma de repetitie a familiei pe care am avut-o la parinti sau pe care vrem sa o aveam mai tarziu, cand noi vom fi parinti. Este o cautare a acelorasi sentimente pe care le-am dorit cand am fost copil sau pe care le dorim pentru copii nostri. Sentimente de siguranta, apreciere, incredere, iubire, tihna, bucurie, fericire.

Pentru unii oameni relatiile inseamna totul. Placerile de moment, ideile, oamenii dragi, sunt tot ce cred ca au nevoie pentru a fi fericiti. De aceea si investesc mult in ceilalti, cauta evenimente, jocuri, petreceri, discutii si calatorii. Daca i-ai intreba care este lucrul care le aduce cea mai mare satisfactie, vor zice ca este zambetul unui prieten atunci cand a primit din partea lor un cadou potrivit.

Sunt oameni care nu pot suporta singuratatea si nici nu ii inteleg pe altii cand o prefera. Vor sa faca cat mai multe lucruri si doar “impreuna”. Daca ar fi lasati ar cheltui bani numai pe cadouri pentru prieteni, petreceri si vacante. Acesti oameni traiesc de obicei intens, sunt optimisti, deschisi, le place sa daruiasca mult si se asteapta sa primeasca cel putin la fel.

Din pacate, fiind orientati numai spre exterior, se si sprijina pe ceilalti in toate problemele pe care le au negasind forta interioara sa le depaseasca, pentru ca de obicei nu s-au explorat indeajuns. Si astfel, lumea lor frumos construita, luminoasa si colorata se darama o data cu plecarea cuiva important.

Si asa cum orice dependenta este un viciu, si conferirea unei importante prea mari familiei, prietenilor, relatiilor in general poate constitui o problema pentru cineva. Uneori e bine sa te opresti din goana, sa vezi daca nu cumva alergi in contrasens. Sa te opresti si sa te descoperi, sa iti dai seama ca poti gasi si in tine forta necesara pentru a trece peste greutatile vietii, sau pur si simplu bucuria de a fi.

Prin urmare ceea ce conteaza sunt relatiile, grija pe care o impartasim sau pe care o primim de la cei dragi, dar sa nu uitam ca cea mai importanta persoana pentru noi suntem chiar noi si trebuie sa ne cunoastem si sa ne autodepasim pentru a deveni mai buni. Lucrurile apoi vor incepe sa decurga de la sine, iar noi vom gasi echilibru.

(Am intalnit si oameni pentru care ceea ce conteaza este doar propria persoana si uita cat de importante sunt relatiile, ei se afla la cealalta extrema. Despre ei am scris acum ceva timp aici )

ORGANISMUL VIU

Nimeni nu are nevoie să demonstreze armonia perfectă care domneşte între diferitele părţi ale corpului nostru. Toate celulele noastre sunt la egalitate. Ochiul drept nu este gelos pe ochiul stâng. Plămânul drept nu este invidios pe plămânul stâng. In corpul nostru, toate celulele, toate organele, toate părţile au unul şi acelaşi obiectiv: să servească organismul global astfel încât acesta să funcţioneze cât mai bine.

Celulele corpului nostru cunosc, în mod reuşit, şi comunismul şi anarhismul. Toate egale, toate libere, dar cu un scop comun: să trăiască împreună cât mai bine posibil. Datorită hormonilor şi impulsurilor nervoase, informaţia circulă instantaneu prin corpul nostru, dar nu e transmisă decât părţilor care au nevoie de ea.

În corp nu există şef, nici administraţie, nici bani. Singurele bogăţii sunt zahărul şi oxigenul, şi numai organismul global decide ce organe au mai multă nevoie de ele. Când e frig, de exemplu, corpul uman dirijează mai puţin sânge spre extremităţile membrelor ca să alimenteze zonele cele mai vitale. Acesta este motivul pentru care degetele de la mâini şi de la picioare se albăstresc primele.

Copiind la scară macrocosmică ceea se petrece în corpul nostru la scară microcosmică, am lua exemplu de la un sistem de organizare care şi-a dovedit viabilitatea de mult timp.

Edmond Wells,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III

Opt lucruri la care ma gandesc acum

Am primit o leapsa de la o persoana neidentificata cu nume de tradator in dragoste, criminal si rege - Oedip Mi-a placut ideea si o sa scriu:

- nu-mi place ca e asa innorat afara cand e primavara si ar fi trebuit sa fie frumos, as fi vrut sa fac in weekend o plimbare…

- ma enerveaza oamenii care te vad cum vor ei si apoi insista ca esti in acel fel, pana nu te mai poti comporta cu ei decat in felul ala, nu pot intelege ca tu poate esti mai complex de atat sau in orice caz in continua schimbare,

- trebuie sa caut sa merg undeva la masaj, ma doare spatele daca stau mai mult la birou, sau sa merg la dansuri sa mai fac putina miscare, am fost de cateva ori si m-am simtit foarte bine apoi, doar ca nu am mai gasit timp,

- apropo de timp, daca ai prioritati sigur gasesti timp pentru ele, trebuie numai sa stabilesti care sunt acestea,

- tocmai vroiam sa citesc presa, cred ca ar fi foarte misto ca mai multi oameni sa citeasca in fiecare zi presa + articole din domeniul lor, iti pui un pic mintea la contributie, coreland evenimente, poti fi pe faza cand apare ceva ce te intereseaza, in care poti sa te implici,

- citeam in “The little prince” - Antoine de Saint-Exupery o povestioara cu micul print care a intalnit o vulpe ce a vrut sa-i devina prieten. “Tame me” a spus vulpea, fiindca asa faci cand incepi sa cunosti pe cineva, il imblanzesti, il legi de tine si devine unic fata de toti cei asemenea lui, pentru ca e al tau. Cu cat investesti mai multa grija, atentie, in cineva, cu atat acela devine mai special, indiferent daca mai sunt o multime ca el.

- beau un ceai fierbinte de portocale rosii, mi s-a facut foarte cald, afara e tot innorat…

- sa spui opt lucruri la care te gandesti acum poate spune foarte mult despre tine, e un mod bun de a incepe sa cunosti pe cineva

O trimit mai departe la : gabi, radu, iulian, ama si alexandra, adi, ioana

Pozitiv sau negativ

Am tot auzit teorii care spuneau ca daca iti doresti ceva foarte tare, intreg Universul se va pune in miscare pentru a-ti indeplini dorinta. El ne transmite, la fel ca spiritul din lampa, “your wish is my command” si astfel, daca te gandesti numai la probleme, la ce e rau, la ce nu vrei sa se intample, exact acele lucruri se vor intampla. Alchimistul are ca idee centrala aceasta teorie, de asemenea filmul “The Secret” si alte sute de carti motivationale.

Suna extrem de pozitiv, prin urmare circumspect pentru oameni care nu cred imediat in orice propaganda seducatoare. Cei mai multi ar spune ca e doar o teorie ce vrea sa ne faca sa ne simtim mai bine. O teorie care ne da speranta ca de fiecare data putem avea controlul asupra lucrurilor pe care ni le dorim. Cu totii am vrea asta, am fi tentati sa credem dar, spun scepticii, am fi distrasi de la realitate. Am deveni idealisti care ar zbura spre soare cu aripi de ceara, care ar cadea apoi de foarte sus. Mai bine sa zburam la nivelul solului, sa ne gandim la ce e rau pentru a fi pregatiti…

In facultate am invatat la toate cursurile, dintr-o perspectiva sau alta, despre cum se construieste imaginea. Fie ca este a liderului sau a unei organizatii, personala sau sociala, prin intermediul presei, a publicitatii sau a conversatiei, se lucreaza cu o realitate, denumita identitatea liderului sau organizatiei respective, care apoi se comunica publicului. Aceasta comunicare se bazeaza asadar pe realitatea subiectului.

Realitatea are intotdeauna si bune si rele, insa prin comunicare se pot pune in evidenta cele bune, spunand ce inseamna, deci valorificandu-le pozitiv, cele rele contand mai putin in final, in comparatie cu beneficiile. Sau, dimpotriva, poti accentua elementele negative, valorifinadu-le negativ, asa cum se intampla cand vrei sa iti elimini concurenta. Ca exemplu putem lua numai dezbaterile din campaniile electorale sau amuzantele clipuri PC vs. Mac.

Stiind acest lucru, ca orice poate fi vazut ca bun sau rau in functie de felul in care il valorifici, am putut aplica asta si in viata personala, de cate ori am cunoscut pe cineva, sau am fost intr-o situatie deosebita. Si tot atunci am vazut ca sunt si oameni care dimpotriva, vad numai partea negativa din ce li se intampla.

Nu cred ca este de ajuns sa iti doresti ceva foarte tare si intreg Universul se va pune in miscare pentru a-ti indeplini dorinta, insa cred ca poti vedea ce e bun in viata - cel pe care il cunosti va avea incredere in tine si iti va arata partile lui bune, lucrurile vor decurge mai bine intr-o anumita situatie, indiferent cum au inceput.

Cred in asta pentru ca am intalnit de multe ori oameni nemultumiti care se plangeau mereu de ceva si numai lor li se intamplau tot felul de accidente, de parca atrageau ce e negativ. Am intalnit si oameni optimisti, care gestionau cu intelepciune orice situatie de risc, stiau sa rada si sa treaca usor mai departe, valorificand pozitiv ce a fost bine.

Daca iti dai seama ca in absolut orice situatie exista lucruri bune si lucruri rele, iar modul in care ele se reflecta in noi depinde de cum gandim, de cum valorificam pozitiv sau negativ, atunci cred ca o sa atragem mai multe lucruri pozitive. Nu neaparat indeplinirea tuturor dorintelor, insa o stare de bine relaxata si colorata aici si acum.

Pentru indeplinirea dorintelor noi trebuie sa fim Universul sau spiritul din lampa, sa facem ceva sa le indeplinim, iar gandirea pozitiva aici si acum poate fi primul pas. Noi alegem de ce parte a curcubeului vrem sa fim

We have work to do :)

Learning a language

Photowalking prin Germania

Am aterizat duminica in Dortmund, apoi am plecat spre Ilmenau, un burgusor linistit si cuminte. Casute colorate, multa verdeata si brazi, liniste, biciclete, aer curat, ciripituri si soare. Mancare delicioasa, cu sosuri si arome dulci.

Am vizitat ieri si Erfurt, un alt burgusor, ceva mai mare, cu castel si strazi largi pe care circula tramvaiele cot la cot cu oamenii, multe magazine de haine, bijuterii, bradwurst sau alte specialitati imbietoare. Casute construite pe un pod. Soare si ninsoare. Sper sa va placa fotografiile

RoBlogFest

Am fost aseara la petrecerea de decernare a premiilor RoBlogFest in clubul Fabrica, ce nu m-am mirat sa constat ca era chiar intr-o fabrica dezafectata Mult spatiu, multi oameni minunati si blogurile lor zburatoare, multe zambete si mult fum.

Am primit tricou alb cu logo-ul organizatorilor, abtibild si insigna de la Catavencu cu un desen marca Mardale langa care scria “blog job”. Am primit si o bere gratis si un tricou frumos, rosu, cu porumbeii si mesajul “Evil is Naked” din partea Fredo&Pid’Jin si Adobe Iar, la sfarsit, un DVD cu prima serie din Prison Break. A fost o seara plina de surprize si lucruri care sa ne aminteasca cu bunavointa de toti sponsorii implicati

Am asteptat cateva ore pana sa inceapa, am stat de povesti si cunostinte, apoi am mers in fata cand s-au stins luminile si am auzit o voce puternica venind dinspre scena. Se anuntau castigatorii. Rezultatele au fost de mirare, puteti vedea castigatorii aici. De mirare, pentru ca nu ma asteptam ca primele locuri sa fie luate de aceleasi trei bloguri: visurat, jeg si copseanul.

Insa am avut parte si de placuta confirmare de a fi desemnati - echipa bookblog - pe locul I la categoria jurizata “cel mai bun blog de cultura”. Asa ca am urcat pe scena alaturi de Jen, Raluca, Ioana, Mihaela si Andrei care a vorbit despre faptul ca noi ramaneam aceeasi chiar daca castigam, chiar daca nu. Mergem mai departe

Keep on walking

E o teorie care spune ca inteligenta este capacitatea omului de a raspunde cat mai eficient la problemele mediului in care traieste. Fie ca a trebuit sa construiasca, sa vaneze si sa prepare mancarea, sa se organizeze sau sa se lupte, omul a evoluat, devenind cu atat mai inteligent cu cat a avut de raspuns la mai multe probleme.

Mai e o teorie care spune ca omul a evoluat trecand de la primatele cele mai apropiate la Homo erectus (adica omul care sta in doua picioare) si la Homo Sapiens (omul care gandeste).

Omul s-ar fi “nascut” in Africa

Intotdeauna m-am intrebat cum de oamenii de acolo au fost cam singurii din lume care nu au reusit sa depaseasca faza de trib, nu au construit nimic si practic nu au evoluat. Insa, raspunsul ar fi ca au avut totul la indemana, fiind un mediu bogat in vegetatie si fauna, au avut mereu un acoperis din frunze, fructe pe care sa le culeaga si animale pe care sa le vaneze…

Exista si doua exceptii in legatura cu Africa si Orientul Mijlociu de imediat langa. Egiptul si Mesopotamia. Acolo s-au nascut primele organizatii statale, apoi primele mari imperii, in jurul Nilului, respectiv a fluviilor Tigru si Eufrat. Si asta cam cu 5000 de ani in. Hr. Ce i-a facut pe ei sa se ridice? Cel mai probabil faptul ca in jurul fluviilor pamantul era foarte fertil iar ei au trebuit sa foloseasca aceasta resursa si sa o apere.

Se mai considera ca Africa si America de Sud au fost la un moment dat unite, vezi formele lor ce se potrivesc ca doua piese de puzzle. Prin urmare, omul a inceput sa evolueze de pe ambele continente, dupa ce acestea s-au rupt.

Dinspre Africa o parte dintre oameni au ramas, o parte au fost curiosi, au avut curaj si au plecat intr-o lunga calatorie. Spre Europa, unde de-alungul a milioane de ani s-au adaptat si au devenit albi, cu trasaturile pe care azi le intalnim, iar apoi spre Asia, unde au evoluat in continuare conform mediului prin care au trecut, ajungand pana in Japonia, Indonezia si Australia.

Ceilalti, din America de Sud, au plecat si ei, insa intr-o mai scurta calatorie, pana in America de Nord unde au devenit “indienii” descoperiti mai tarziu.

A plecat la drum si a lasat urme pe unde a trecut

Totusi unde vreau sa ajung… Daca aceste povesti sunt adevarate, atunci cei mai evoluati oameni ar fi asiaticii, de care ne despart poate mii de ani de evolutie, asa cum ne despart, in sens invers, de africani.

Iar acum, ar putea unii sa intrebe, cum de cei mai evoluati oameni nu sunt eschimosii ? Ca si ei au ajuns foarte departe. Da, insa ei ramanand in acel mediu - unul dintre cele mai ostile - au trebuit sa se concentreze pe un singur lucru. Si anume supravietuirea. Astfel, chiar daca mediul iti ofera totul sau iti ofera foarte putin, tu ori nu ai nevoie, ori nu poti raspunde corespunzator, asa ca ramai pe loc.

Revenind, cand spuneam de asiatici ma refeream la modul de gandire. Chiar daca tehnologic Japonia este extrem de avansata, economic China are o crestere uniforma, iar Indonezia este una din tarile cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor din lume, totusi mai interesant e modul in care ei au ajuns sa se raporteze la lume.

Si as vrea sa punctez doar doua elemente, pentru ca oricum nu as putea intra in profunzimea a ceva ce-mi este atat de strain. Simplificarea in sensul abstractizarii si importanta unitatii in detrimentul individualitatii. Oare asta sa fie viitorul nostru?

Toata aceasta poveste ma face sa ma gandesc si la evolutia personala, pe perioada unei vieti de om, urmand acelasi parcurs, la scara redusa. Cred ca evoluam, pe cat se poate intr-o viata, cu atat mai mult cu cat raspundem la mai multe probleme, cu cat avem mai multe experiente, cu cat cunoastem mai mult, cu cat mergem mai departe

So… Keep on walking and leave marks behind